vineri, 30 aprilie 2010

EPISODUL 10. ANUAR NR.5

1.2. Antecedente literare (continuare)
Îmi este destul de greu să selectez din fiecare număr al Anuarului articolul cel mai nimerit pentru a fi reprodus. În Anuarul nr.5, am 11 articole semnate şi patru nesemnate , din totalul de 27. M-am decis, până la urmă, să postez articolul „Întreprinzători bănişoreni”, în care vorbesc despre oameni de azi ai satului şi anume, despre acei care am considerat că pot constitui un exemplu pentru ceilalţi.

ÎNTREPRINZĂTORI BĂNIŞORENI
Chiar fără să ia cunoştinţă de apelul meu din numărul 4 al Anuarului: „Să profităm de intrarea în Uniunea Europeană şi să ne clădim o viaţă prosperă la noi în sat”, şi fără nici o legătură cu afilierea noastră la această uniune de state, bunul simţ i-a îndemnat pe câţiva din consătenii noştri să-şi investească banii agonisiţi la lucru în ţară sau în străinătate, în mici afaceri. Ei sunt:
Citeşte mai mult >>

joi, 29 aprilie 2010

EPISODUL 9. ANUAR NR.4

1.2 Antecedente literare
Mi-a plăcut totdeauna cum vorbesc oamenii din Bănişor şi, când sunt între ei, fără să mă străduiesc prea mult, vorbesc ca şi ei. Dicţionarul de bănişorisme, de 400 de cuvinte, pe care l-am publicat în monografie,    l-am scris din memorie, la aproape 30 de ani de la plecarea din sat. În cărţile mele, a căror acţiune se petrece numai în sat - cazul romanului Comoarea din Dealul Magiarului -, sau parţial în sat - cazul romanului Secretul comorii - am încercat să folosesc, pentru personajele mele ţărani, un limbaj care să semene cu cel local şi să aibă aceeaşi muzicalitate.
În povestirea pe care o reproduc mai jos, înregistrată şi transcrisă de mine, o să faceţi cunoştinţă cu dialectul bănişorean din anii aceştia. Pe vremea copilăriei mele el era împănat cu arhaisme într-o măsură mult mai mare.

O POVESTIRE DIN AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Povestirea care urmează este una 99% adevărată. Ea mi-a fost relatată de Ioanea Nicolaii Horlaii (Stoica Ioan), eroul principal al acestei povestiri. Evenimentele relatate au avut loc pe front, imediat după 23 August 1944. La vremea aceea Ioanea avea 19 ani, azi, badea Ioane are respectabila vîrstă de 81 de ani.
Citeşte mai mult >>

miercuri, 28 aprilie 2010

EPISODUL 8. ANUAR NR.3

1.2 Antecedente literare (continuare)
Unul din principalele obiective pe care şi le-a propus Asociaţia „Fiii Satului Bănişor” este acela de a înfiinţa un muzeu etnografic, pentru a conserva obiecte ce ţin de modul de viaţă din trecut a bănişorenilor. Nucleul unui astfel de muzeu există deja. Legat de ce am scris deja despre dealul Căluda, dar şi de o sumedenie de alte dovezi privind viaţa grea iobagilor români din Transilvania, mi-am imaginat un Muzeu al Iobăgiei, care s-ar putea edifica la Bănişor sau oriunde altundeva în Ardeal. După părerea mea, acest muzeu este o necesitate stringentă.

MUZEUL IOBĂGIEI DIN BĂNIŞOR

Moto: “Activităţile neobişnuite par imposibile celor ce le cântăresc dificultăţile după măsura obişnuitului, presupunând că ceea ce n-a fost până acum nu va putea să fie."
Shakespeare
Este un muzeu în aer liber, aşezat aproape de biserică, vizavi de casa parohiala, pe un teren situat dincolo de pârâul care curge pe lângă dealul Căluda.
Citeşte mai mult >>

marți, 27 aprilie 2010

EPISODUL 7. ANUAR NR.2

1.2. Antecedente literare (continuare)
Fişele întocmite în perioada de documentare pentru monografie şi documentarea ulterioară m-au ajutat nu numai la scrierea articolelor pentru Anuare ci şi la scrierea cărţilor mele. Am citit cărţi şi reviste de istorie, am răsfoit colecţii de ziare, am consultat documente de arhivă, m-am documentat pe teren făcând mai multe deplasări în situri istorice. Articolele mele pe teme de istorie sunt rodul acestei documentări.
Din cuprinsul Anuarului nr. 2 am selectat articolul meu despre Căluda din Bănişor, un deal, vizavi de actuala biserică locul unde, în Evul Mediu, unii din consătenii mei iobagi au îndurat tortura sau au fost spânzuraţi.

CĂLUDA, O GOLGOTĂ BĂNIŞOREANĂ

Date fiind preocupările noastre de-a construi un monument pe Căludă care să cinstească memoria celor care au suferit şi au pierit aici, în vremurile iobăgiei, consider potrivit să revin cu amănunte privind semnificaţia denumirii de Căludă şi privind viaţa iobagilor din Transilvania şi, mai ales, pedepsele la care erau supuşi aceştia în situaţiile în care nu-şi respectau obligaţiile iobăgeşti sau se răzvrăteau din cauza nedreptăţilor ale căror victime erau.
Ne este greu să înţelegem, azi, cum au putut să supravieţuiască înaintaşii noştri de pe aceste meleaguri cruntei asupririi sociale, etnice şi religioase, în cei o mie de ani în care Transilvania a fost a ungurilor.
Citeşte mai mult >>

luni, 26 aprilie 2010

EPISODUL 6. ANUAR NR.1

1.2. Antecedente literare (continuare)

În 2003, a luat fiinţă Asociaţia „Fiii Satului Bănişor”. În acelaşi an, aşa cum am mai spus, a apărut monografia satului meu natal, al cărui coautor sunt. Convinşi că o monografie nu poate fi niciodată completă, Asociaţia a hotărât să editeze un Anuar al ei, în care să se vină cu elemente noi priind istoria satului şi care să reţină cele mai importante evenimente din prezentul lui. Mi-am autoasumat sarcina să editez acest Anuar.
În 2004 a apărut primul număr. Am asigurat apariţia cu regularitate a Anuarului şi în anii următori. Aşa se face că anul trecut a apărut numărul 6 iar în anul acesta va apărea numărul 7.
În fiecare număr am publicat mai multe articole pe teme de istorie sau de actualitate, precum şi versuri. O să-mi reproduc câte un articol sau poezie din fiecare număr, pe care o să le însoţesc cu comentarii şi vederi din sat.
Din primul număr, reproduc „Cântecul Bănişorului”, poezie cu iz popular, în care am pus toată dragostea şi recunoştinţa pe care le nutresc pentru acest sat şi pentru instituţiile lui de bază: şcoala şi biserica.
Citeşte mai mult >>

duminică, 25 aprilie 2010

WEEKEND 1

LA RUNCU 1

Se cade ca şi blogurile să beneficieze de sfârşiturile de săptămână şi să le dăm prilejul să se relaxeze.
Blogul meu vă va duce în acest weekend la Runcu, un sătuc situat la 30 de kilometri de Bucureşti, unde, în 1996 mi-am cumpărat 1000 mp de teren şi unde mi-am construit o căsuţă. Visam demult să am o casă la ţară!
Am fost ieri acolo şi m-am bucurat de o zi frumoasă de primăvară, departe de tumultul capitalei. Am auzit, pentru prima oară în acest an, cucul! Mi-a cântat din spate. O fi de bine? O fi de rău? O s-o întreb pe Găvriloaia, eroina cărţilor mele.
Ataşez câteva poze, unele făcute ieri, altele făcute săptămână trecută.



Căsuţa
Citeşte mai mult >>

vineri, 23 aprilie 2010

EPISODUL 5. MONOGRAFIA

1.2 Antecedente literare (continuare)

Sunt foarte puternic legat, afectiv, de satul meu natal, Bănişor, din judeţul Sălaj. Cam prin 1982, m-am hotărât sa scriu monografia satului şi am început o susţinută campanie de documentare. Deşi foarte ocupat cu serviciul, pe vremea aceea, am găsit timp să citesc, să merg pe la biblioteci şi arhive în căutare de materiale şi să discut cu toţi cei care puteau să-mi ofere informaţii. Am adunat un maldăr impresionant de fişe. Pe baza acestui material, în perioada în care eram contaminat de morbul versificării, am reuşit să scriu o cronică rimată de 120 de strofe, intitulată „Bănişor – tablouri istorice”. Am recurs la această formă considerând-o mai accesibilă şi mai atractivă pentru consătenii mei. Am scris-o în stilul naiv al perioadei de început, cu stângăcii şi cu câteva greşeli, din păcate.
În paralel cu mine, profesorul de istorie Violin Sterian, de la şcoala din sat, făcea acelaşi lucru. Îşi alesese să scrie monografia satului ca teză pentru obţinerea gradului I didactic. Mai motivat decât mine, a terminat monografia înainte ca eu să încep s-o redactez.
M-am întâlnit cu Violin Sterian în 2002 şi ne-am hotărât edităm împreună monografia: dumnealui monografia propriu zisă, eu o cronică rimată la care i-am adăugat un substanţial material informativ, un capitol de amintiri, un dicţionar de „bănişorisme” şi încă câteva materiale. A apărut în 2003, pe cheltuiala şi sub îngrijirea prietenului meu, arhitectul Ioan Mocanu.
Citeşte mai mult >>

joi, 22 aprilie 2010

EPISODUL 4. JURNALE

1.2 Antecedente literare (continuare)
Am lucrat în termocentrala Rovinari în perioada 1971- 1991, o perioadă deosebit de grea. Este o centrală mare (1720 MW), pe cărbune, având în componenţă şase blocuri (1 bloc = 1cazan + 1turbină) . Întreaga perioadă în care am lucrat acolo a fost una deosebit de grea: instalaţiile aveau o fiabilitate redusă, personalul era puţin şi insuficient pregătit, alimentarea cu cărbune era deficitară. În anul 1982, m-am hotărât să ţin, în centrală, un jurnal zilnic. Citez din acest jurnal:
1.01.1982
Păşesc în al doilea deceniu la Rovinari. Au trecut zece ani grei. În opt din ei am făcut parte din conducerea termocentralei. Dintre momentele, orele, zilele trăite aici, multe au fost cu adevărat memorabile, în stare să suscite un interes mai larg. Au fost însă, atât de multe, încât, fiindcă nu mi le-am notat, îmi este greu să mi le amintesc. Acesta este motivul pentru care mi-am propus ca în anul acesta să le consemnez zilnic, iar împreună cu ele gândurile şi reflexiile mele.
Citeşte mai mult >>

miercuri, 21 aprilie 2010

EPISODUL 3. TEATRU

1.2 Antecedente literare (continuare)

În anul 1987, am scris piesa de teatru „Conjunctura” în patru acte. N-a văzut, bine înţeles, nici lumina tiparului nici luminile rampei. Mi-am luat subiectul din viaţa de toate zilele a unui inginer din acea perioadă. Parte din acţiune se petrece în familia lui, parte în centrala termoelectrică unde lucrează. Mi-am propus ca ea să fie un protest legat de situaţia noastră, a românilor, din acea perioadă. Pentru că acest protest a luat, pe alocuri, forme prea ascuţite, n-am avut curajul s-o propun unei edituri sau unui teatru. În afară de asta, îmi dau seama acum, că, acolo unde acţiunea se petrece în centrală, piesa s-ar putea să nu fie suficient de accesibilă nespecialiştilor, deşi m-am străduit să nu se întâmple asta.
Citeşte mai mult >>

marți, 20 aprilie 2010

EPISODUL 2. POEZIE 2

1.2 Antecedente literare (continuare)
Postez acum un triptic brâncuşian, poezii care mi-au fost publicate în revista „Columna” din Târgu Jiu. Consultându-mi, în 2007, dosarul de securitate la CNSAS, am aflat că în perioada 1982-1985, am fost urmărit de Securitate. Soţia mea a continuat să fie urmărită şi după 1985. Mă întreb, acum, ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă în urma unei percheziţii a Securităţii ar fi fost descoperite aceste poezii, sau acea „Cronică de familie” de care am amintit? Probabil aveam soarta inginerului Gheorghe Ursu, arestat în urma descoperii unui jurnal intim şi ucis în bătaie, ulterior, de securişti.
Citeşte mai mult >>

luni, 19 aprilie 2010

EPISODUL 1. POEZIE 1

1.1 De ce scriu

Scriu pentru că îmi place, scriu ca să am o ocupaţie după ieşirea la pensie. Flaubert a spus: A scrie este un fel de a trăi. Parafrazându-l pe scriitorul francez, aş putea spune că, pentru mine, a scrie este un mod de a supravieţui. Sunt un om care a muncit toată viaţa, un om care şi-a dorit tot timpul să fie folositor. Am simţit nevoia să procedez la fel şi după pensionare. Sper ca scrisul meu să folosească cuiva.

1.2 Antecedentele mele literare

Îmi amintesc că, pe când aveam 11 ani şi eram elev în clasa a II-a primară, tatăl meu şi, în acelaşi timp, învăţătorul meu, m-a lăudat pentru o compunere literară, temă pentru acasă. A urmat apoi, o lungă perioadă de timp, în care preocupările mele literare s-au limitat la lecturi şi, cel mult, scrisori.
Citeşte mai mult >>

Despre blogul meu


Vlad, fiul meu, mi-a făcut cadou acest blog. Nu i l-am cerut şi, pomenindu-mă cu el, habar n-aveam la ce o să-mi folosească!
Din respect pentru cel ce-ţi face un cadou, indiferent că te interesează sau nu, trebuie să-i acorzi o minimă importanţă. Dacă-i un mărţişor, să-l porţi cel puţin o zi la piept; dacă-i o haină, s-o îmbraci cel puţin odată, atunci când te vede cel care ţi-a făcut-o cadou; dacă-i o prăjitură, să te căzneşti s-o mănânci şi să-i spui celui care ţi-a dat-o că-ţi place; dacă-i o carte - aici am vrut să ajung - s-o citeşti şi să-ţi spui părerea sinceră despre ea.
Cum să-i arăt eu lui Vlad că mi-a plăcut cadoul lui? Într-un singur fel: scriind (pardon, postând) pe el. Dar, ce naiba să scriu? M-am chinuit două zile ca să aflu răspunsul la această întrebare. El a venit, pe neaşteptate, în timp ce trudeam la mine, la ţară: să scriu despre chinurile mele literare şi să botez blogul „Ucenicie literară”!

Citeşte mai mult >>

vineri, 16 aprilie 2010

Decupaje din trecutul satelor noastre


Istoricul, profesionist sau amator, poate decupa din trecutul satelor noastre, secvente mai lungi sau mai scurte si ele pot deveni, dupa caz, articole sau studii de specialitate. Daca el isi propune sa studieze exhaustiv trecutul localitatii respective, isi propune, de fapt, sa scrie istoria acesteia, care poate lua forma unei lucrari de sine statatoare sau pe cea al unui capitolul de monografie.
Revista „Caiete Silvane” a incurajat scrierea de monografii publicand numeroase schite monografice si chiar monografii intregi. Multe din satele salajene au acum monografii, scrise inainte sau dupa decembrie 1989. Intrebarea este, daca o monografie, odata scrisa, poate fi considerata un act definitiv? Raspunsul este categoric nu.

Citeşte mai mult >>