„Teme” este titlul editorialului din „Adevărul” din 15 mai, scris de Nicolae Manolescu şi titlul volumelor de eseuri ale criticului literar, scrise între 1971 şi 1988.
Citesc cu regularitate editorialele din acest ziar scrise de Andrei Pleşu, Nicolae Manolescu şi Grigore Cartianu, din când în când pe cele ale lui Radu Paraschivescu, Liviu Antonesei şi Florin Iaru şi niciodată pe cele ale lui Ion Cristoiu şi Dinu Patriciu. Cele ale lui Andrei Pleşu sunt înţelepte şi pline de şarm, ale lui Nicolae Manolescu sunt interesante, iar ale lui Grigore Cartianu adevărate (Că de aceea este redactor şef la „Adevărul”, nu?).
În editorialul menţionat, N.M. declară: Nu sunt un bun cititor al propriilor texte, cu atât mai puţin, un bun judecător. Această declaraţie m-a contrariat! Cum adică, mi-am zis, îi e mai uşor să citească şi să interpreteze textele altora şi nu e în stare s-o facă pentru textele sale? Măi să fie! Lucrurile ar trebui să se prezinte exact invers. Cum să nu ştii de ce ai scris ceva, ce ai vrut să spui şi, eventual, ce se ascunde în spatele celor scrise de tine? Cum să nu poţi aprecia propriu-ţi stil, din moment ce asta îţi este meseria? E, adică, mai uşor să ştii ce-a fost în capul altora decât ce a fost în capul tău? Să fie vorba de modestie? Nu vă cred, maestre. Mai degrabă cred că nu aveţi curajul s-o faceţi. Vă încheiaţi articolul cu fraza: Cel mai mare mister pentru noi înşine suntem noi înşine. Nici asta nu cred.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu