ORHAN PAMUK DESPRE ROMAN (2)

• „Da, lucrurile sunt exact aşa” pe care ne-o stârneşte o descriere şi capacitatea inspiratoare a unui text de a da viaţă unei scene în imaginaţia noastră – iată care sunt calităţile care ne fac să admirăm un scriitor.
• În cazul romanului istoric, limbajul personajului trebuie să se încadreze natural în contextul perioadei.
• Atunci când se scrie un roman, personajele literare preiau controlul asupra acţiunii, cadrului şi temelor.
• Un roman este atât produsul artei, cât şi a meşteşugului.
• Pentru mine a fi romancier a însemnat întotdeauna o îndeletnicire plină de farmec.
• Unul dintre cele mai plăcute aspecte ale scrierii unui roman este descoperirea faptului că, pe măsură ce romancierul se pune în mod intenţionat în locul personajelor, investigând şi folosindu-şi imaginaţia, el se transformă. Nu numai că observă lumea prin ochii protagonistului, ci începe să-i semene.
• De-a lungul acestor treizeci şi cinci de ani, prin scris şi identificarea cu alţii, am creat o versiune mai bună şi mai complexă a mea.
• Aproape opt generaţii de romancieri şi cititori – pe o durată de aproximativ două sute de ani – au conchis că provocarea esenţială a artei romanului este construirea  caracterului protagonistului şi descoperirea acestui caracter de către cititor.
• Dorinţa de a explora anumite teme se află pe primul loc (în scrierea unui roman n.n.). Numai atunci romancierul îşi poate concepe personajele în aşa fel încât să fie cât mai potrivite pentru lămurirea  acestor teme.
• Unii scriitori se adresează cel mai bine imaginaţiei noastre verbale, iar alţii se adresează cu preponderenţă imaginaţiei noastre vizuale. Pe primii îi voi numi „scriitori verbali” iar pe ceilalţi „scriitori vizuali”.