UNGURII (9)

10. Evreii din Ungaria

Înainte de Primul Război Mondial, o cincime din ţară era proprietate evreiască, iar o parte importantă a marilor complexe moşiereşti era administrată de arendaşi evrei. Burghezia financiară era formată, în primul rând, din evrei, care la sfârşitul secolului, ocupau 55 la sută dintre posturile de conducere la bănci, la bursă şi în uniunea industriaşilor (pag. 335).

Evrei se stabiliseră mai ales în oraşe. Numărul lor, la 1910, reprezenta 12,4 la sută din populaţia urbană, iar la Budapesta atingea 23 la sută, cu toată asimilarea lor, nu forţată, ci benevolă, ba chiar entuziastă….ei erau topiţi după Ungaria,  precizează Paul Lendvai (pag.339).  Din numărul lor total de 911.000, 705.000 declarau maghiara ca limbă maternă. După 1867, foarte mulţi evrei s-au declarat  maghiari de credinţă mozaică. În 1895, religia mozaică a fost inclusă de statul maghiar în categoria religiilor „recepte”, ceea ca nu s-a întâmplat niciodată cu religia ortodoxă a românilor şi a o parte din populaţia slavă din monarhie.

Numărul evreilor creştea rapid atât ca urmare a unei natalităţi mari, cât şi a unor măsuri de higienă mai bune decât la restul populaţiei. În acelaşi timp, ei erau mai instruiţi decât restul populaţiei. La 1910, în timp ce procentul ştiutorilor de carte din Ungaria era de 72 la sută, a evreilor era de 90 la sută. Ei aveau la şcolile comerciale superioare peste 50 la sută, iar la liceele reale şi la gimnazii peste 23 la sută dintre elevi. Înaintea Primului Război Mondial, ponderea studenţilor evrei la medicină era de 46 la sută, la jurişti 27 la sută, la şcolile superioare tehnice de peste 33 la sută.(pag.343). Nu este deci de mirare numărul mare de evrei care au deţinut poziţii cheie în economia şi cultura maghiară şi pe care autorul îi enumără în cartea sa. Mulţi dintre ei s-au maghiarizat şi îşi ascundeau etnia în spatele unor nume maghiarizate şie ele, la fel cu s-a întâmplat şi cu mulţi evrei din România.

Evrei asimilaţi s-au străduit să devină buni maghiari. Printre evrei, naţionalismul maghiar s-a răspândit ca expresie a gratitudinii (pag.344). Un număr de 346 de familii evreieşti convertite au primit titluri nobiliare. Cu toate astea, maghiarii buni din punct de vedere rasial i-au detestat totdeauna pe evrei, iar aceştia meritau să fie detestaţi, susţine istoricul literar Gyula Farkas.

În ţinuturile mărginaşe ale Ungariei (din care făcea parte şi Sălajul n.n.), în cuprinsul cărora naţionalităţile formau majoritatea covârşitoare, ungurii evrei funcţionau ca să zicem aş, ca „emisari” ai culturii ungare. În satele româneşti sau slovace, prăvăliaşii sau medicii evrei erau adesea singurele persoane care vorbeau ungureşte (pag.346).

Evreii unguri şi-au dovedit fidelitatea şi în Primul Război Mondial. În jur de 10.000 au căzut pe front (pag. 348). Cu toate astea, ei au fost consideraţi vinovaţi pentru urmările lui:

Bolşevicii evrei conduşi de Béla Kun figurau ca principalii vinovaţi pentru politica greşită. „Agenţii evrei ai bolşevismului mondial”, intelectualii evrei distrugători ai tuturor valorilor naţionale şi creştine şi milionarii de piaţă neagră evrei, care au profitat de nenorocirea naţiunii şi a soldaţilor de pe front, ar fi aruncat Ungaria în ghearele mizeriei. Pe scurt, evreii şi numai evreii trebuiau  - în această concepţie – să răspundă pentru Trianon şi tragedia ungară  (pag.388). În următorii 25 de ani, între evreime comunism şi „teroare roşie” s-a pus definitiv semnul egalităţii (pag.389). Evreul nu mai era acum numai cel blestemat de Dumnezeu, cămătarul, speculantul, ci duşmanul de moarte al naţiunii maghiare pur şi simplu (pag. 390).

La câteva luni după alegerea lui Horthy (1 martie 1920 n.n.), premierul său de atunci, contele Pál Teleky, un antisemit convins, dar „moderat”, a depus în Parlamentul de la Budapesta prima lege antisemită din Europa de după Primul Război Mondial. Această lege a lui „numerus clausus” ….limita la o cotă de şase la sută admiterea studenţilor evrei în universităţi.

În ciuda antisemitismului oficial, burghezia industrială şi financiară evreiască şi-a păstrat poziţia de putere tot aşa cum  şi-au păstrat-o  şi moşierii cei mari şi cei de „o mie de iugăre” (pag. 398).

După „reîntregirea” parţială a teritoriilor Ungariei cu ajutorul germanilor, în 1941 numărul evreilor era cu 80% mai mare, o consecinţă tragică pentru evrei, ei fiind mai expuşi în Ungaria decât în ţările din care proveneau, asta datorită faptului că legislaţia maghiară a întrecut în duritate chiar legile de la Nürnberg. Toţi cei care aveau cel puţin doi bunici de origine iudaică erau consideraţi evrei (pag.423).  Istoricul István Bibó (1911-1979) spunea că legile referitoare la evrei „au marcat decăderea morală a societăţii ungare”. Organizaţia fasciată maghiară a „Crucilor cu săgeţi” a fost una profund antisemită.

Un număr de 25.000 de evrei, duşi la muncă obligatorie pe frontul rusesc, sărăcăcios îmbrăcaţi, prost hrăniţi şi adesea omorâţi în chinuri de ofiţeri barbari, sau mai întors 6000 până la 7000 (pag.429). În afară dea asta, armata ungară a provocat o baie de sânge în Voivodina, în oraşul Novi Sad şi împrejurimi, la începutul lui 1942, printre civilii sârbi şi evreii ne înarmaţi. Bilanţul: peste 4000 de morţi, dintre care 1250 de evrei ( pag.430)

După ocuparea Ungariei de către nemţi ( 19 martie 1944), au fost deportaţi la Auschwitz un număr de 437.402 evrei , iar în timpul domniei lui Szálasi au fost ucişi la Budapesta în jur de 50.000 de evrei. Până la sfârşitul războiului, numărul total al victimelor evreieşti din Ungaria se cifrează la 564.000 (pag. 435).

Sfârşit