IISUS HRISTOS PREŞEDINTE

 

Însuşi Iisus (da, da, Fiul Omului) se hotărăşte să pogoare încă odată pe Terra, fix între Dunăre şi Carpaţi, de data aceasta, întrupându-se într-un….cetăţean român. Este vara  lui 2014. El intenţionează să candideze la postul  de preşedinte al ţării acesteia, fosta Grădină a Maicii Sale. Zice: „Vreau să pun la punct lucrurile pe aici, să înving relele, să fac curăţenie bună. Ştiu că au mari şi încurcate probleme, dar, tocmai de aia, dacă n-oi putea Eu face, cine să poată?”

Şi, minune dumnezeiască, fără sprijinul vreunui partid şi chiar fără vreun sfanţ de pus la bătaie în „încăierarea” (vroiam să spun, „campania”) electorală, Iisus ajunge preşedinte la Cotroceni. Drept consilieri prezidenţiali, îşi ia, bineînţeles, nişte îngeri. Cum se va descurca?

Iată varianta mea:

Grădina, vezi bine, avea şi ceva buruieni, unele tare ţepene. Nu e de mirare că, după puţină vreme, încep unii să latre:

- Ia să vedem, nu cumva preşedintele ăsta nou a colaborat, cândva, cu Securitatea? Scormoniţi bine, comisie specială de cercetare, străduiţi-vă şi descoperiţi ceva!

- Ia mai vedeţi, nu cumva preşedintele ăsta nou, Iisus parcă-i zice, a plagiat ceva, în învăţăturile lui? Are el toate titlurile şi distincţiile, luate pe merit? Scormoniţi, găsiţi, de aia vă plătim!

- Nimic? Atunci ia vedeţi, nu cumva dumnealui are familie – soţie, copii? Mai luaţi odată la puricat „Codul Da Vinci”! Nu se poate să nu descoperim vreo hibă la vreunul  din membrii familiei sale.

În fine, una din comisiile speciale de investigaţii create, descoperă ceva care l-ar putea incrimina: noului preşedinte îi miros urât hoţia, şmecheria, minciuna, şarlatania, şi cere ca vinovaţii de aşa ceva să-şi primească pedeapsa, după lege.

Vai de El! Parcă n-ar fi ştiut că aceste „calităţi” fac parte, la noi, din chiar talentele naţionale! Cum să stârpeşti de la rădăcină ceva care ne „personalizează”, şi nu de azi, de ieri, ci de veacuri?

- Să fim prudenţi ! recomandă în şoaptă un înger consilier. Odată, demult, s-a mai găsit unul – Vlad îi zicea, nepot de-al lui Mircea – să ţină mortiş a stârpi din rădăcină aceste „talente naţionale” şi a păţit-o.  E drept, a greşit, crezând că scopul scuză mijloacele. A fost omorât de proprii boieri. De atunci, parcă s-ar fi scris într-o carte a destinului acestei naţii, ca  nici un  domnitor rege sau preşedinte să nu mai îndrăznească a atenta cât de cât serios la  „talentele naţionale”, că va păţi ca el. Fereşte-te Doamne!

După nenumărate mizerii, piedici şi calomnii mârşave, preşedintele Iisus a ajuns, cam după trei ani (exact ca în Biblie), …..pe cruce. L-au crucificat, va să zică! Ba, ca să fie pozna completă, I-au ridicat crucea tocmai în faţa locului unde se va înălţa o semeaţă şi trufaşă Catedrală, numită „a Mântuirii”.  Halal mântuire!

Anca BĂNICĂ

ATENŢIE, DOMNULE PLEŞU! a vrut să spună doamna Bănică (n.n.)