joi, 3 mai 2018

EXCURSIE ÎN CHINA (II)



2.2 Oraşul Interzis
Este vorba de Palatul Imperial sau Palatul de Iarnă din Beijing. I se spune interzs pentru că timp de        600 de ani a fost interzis accesul în el al oamenilor de rând.  Acum îl poate vizita oricine. L-am vizitat şi eu, amestecat în mulţimile care îl iau cu asalt în fiecare zi. Sunt foarte mulţi alţi români care l-au mai vizitat, dar, sunt convins, puţini au făcut-o pe ploaie. Cu şapte ani în urmă l-a vizitat şi fiul nostru Vlad, aflat în China în interes de serviciu.  Nu ştiu dacă printre vizitatori a fost şi vreo unul din Bănişor, satul meu natal. În situaţia că nu a fost, mă pot mândri cu o premieră. Poate că mulţi dintre prietenii mei îl cunoaşteţi fie pentru că l-aţi văzut, fie că aţi citit despre el, fie că aţi vizionat filmul lui Bertoluci „Ultimul împărat”. Îl descriu pentru cei care n-au fost în nici una dintre situaţiile menţionate.
Este situat în plin centrul Beijingului. Ocupă acolo un patrulater regulat, cu laturile  900x700 m, orientat de la sud la nord. Se spune despre el că ar fi cea mai mare reşedinţă imperială din lume şi că ar avea aproximativ 9000 de încăperi. A fost construit între anii 1407-1420 de către împăratul Yongle din dinastia Ming. De atunci şi până în anul 1911, a fost reşedinţa a 24 de împăraţi.
În construcţia acestui oraş, chinezi au respectat principiile Feng Shui, arta milenară chineză de a crea armonie între om şi lucrurile care îl înconjoară. Tot ce este aici este armonie. Nu degeaba în numele principalelor palate de aici este inclus şi cuvântul armonie.
Oraşul se împarte în două părţi principale: Curtea Exterioară, aflată în partea de sud şi Curtea Interioară aflată în partea de nord. În prima se află: Poarta Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Supreme, Palatul Armoniei Depline şi Palatul Armoniei Cereşti, iar în a doua, Poarta Purităţii Cereşti, Palatul Purităţii Cereşti şi Palatul Liniştii Terestre, Parcul Imperial, şi Poarta Spiritului Marţial. Palatele din prima curte şi toate clădirile anexe de acolo sunt destinate activităţilor oficiale ale împăratului, iar cele din a doua curte împreună cu clădirile anexe ataşate sunt destinate activităţilor private ale împăratului. Împreună cu el, acolo locuiesc împărăteasa, concubinele împăratului şi eunucii care îi servesc.
Palatul este înconjurat de ziduri şi de un canal lat cu apă. Pe toate laturile palatului există câte o poartă de intrare. Principalele sunt cea de pe latura din sud, Poarta Mediană, şi cea de pe latura de nord, Poarta de Nord.
În 1987, UNESCO a declarat Palatul monument al patrimoniului universal.

Armata de vizitatori cu umbrele am pătruns în Oraş. Avem Poarta Mediană în spate. Prima năvălire a  străinilor în oraş a avut loc în 1860, în timpul celui de al doilea Război al Opiului. 

Un pluton de militari în curtea dintre Poarta Mediană şi Poarta Armoniei supreme. Când s-au pus în mişcare au început să strige. N-am priceput ce. Poate ca să bage frica în duşmani sau ca să-şi facă curaj.

Am ajuns în faţa Porţii Armoniei Supreme, fără să întâmpinăm nici o rezistenţă. Curtea din faţa ei este e traversată de un canal, peste care se trece pe patru poduri din marmură.
Canalul de apă de care vorbeam şi clădiri anexe. Clădirile anexe adăposteau magazii şi bilioteca în care s-a păstrat cea mai mare enciclopedie din lume, compusă din 11.099 de volume , scrisă între 1403-1408, de 2000 de învăţaţi. Colosal! Tot atât de impresionantă ca Marele Zid. Păcat că s-a pierdut.

Palatul Armoniei Supreme. Aici se află „tronul dragonului”, adică al împăratului, dragonul fiind simbolul lui. În faţa lui sunt trei terase, la trei nivele diferite,  înconjurate de balustrade de marmură, la care se ajunge pe scări din acelaşi material. Le-am urcat şi noi.

Ana, zâmbitoare, lângă o broască ţestoasă, din bronz. Chinezii o considerau sacră, iar  compoziţia din imagine e menită să sugereze cerul rotund (broasca) şi pământul pătrat (soclul). În trecutul foarte îndepărtat chinezii chiar credeau că pământul este pătrat. Acum trebuie să ai capul pătrat ca să mai crezi aşa ceva.


  Am în spate cu Poarta Armoniei Supreme, iar în faţă - nu se vede - Palatul Armoniei supreme. Aşa cum arăt, plouat şi încruntat, nu mă armonizez deloc cu construcţiile din preajmă

Palatul Armoniei Supreme văzut de aproape. Lume multă ca la mitingurile anti PSD-iste din Piaţa Victoriei din Bucureşti.

Palatul Armoniei Cereşti. Aici împăratul primea miniştri şi ambasadori. O fi fost primit aici şi Nicolae  Milescu Spătarul, primul român care a vizitat China şi al cărui urmaşi suntem noi?




Palatul Purităţii Cereşti. Aici se organizau banchete şi se făceau primiri ale prinţilor vasali şi ale câştigătorilor examenelor imperiale de către înalţii funcţionari, care erau supuşi aici la ultima probă. Promovările în funcţii înalte se făceau exclusiv pe bază de merit. Ce bine ar fi să se întâmple şi la noi lucrul acesta!
În curtea interioară a Oraşului Interzis, cu cerb şi dragon. In această parte a palatului interzis, aşa cum am mai spus,  locuia împăratul, împărăteasa, concubinele împăratului şi eunucii. Mă gândesc mai ales la concubine care se luptau între ele ca să ajungă în patul împăratului şi la bieţii eunuci în imposibilitatea să le consoleze pe cele care nu reuşeau.

Am cumpărat dragonul din imagine,  identic cu cel din poza anterioară. Dragonul, aşa cum am mai spus, este simbolul împăratului, pentru că, se spune, că legendarul Împărat Galben, s-a transformat într-un dragon după ce  a murit şi a zburat la cer. Sunt şi eu „împărat” la mine în birou. El mai simbolizează puterea, desăvârşirea, curajul şi îndrăzneala, eroismul, perseverenţa, nobleţea şi divinitatea.  Mai lipseşte vreo calitate ca un om să fie perfect?  Merită să ai în faţă un astfel de animal ca să te compari mereu cu el. Este un animal fantastic cu cap de cămilă, coarne de cerb, ochi de iepure, urechi de taur, gât de iguana, solzi de crap, labe de tigru, şi gheare de vultur. Calităţile lui provin, probabil, din această alcătuire fantastică.

Pavilion din Curtea Interioară. Palatul din faţă este, probabil, cel al Fertilităţii Profunde. Dacă ciuleşti urechea, auzi ecoul unor suspine de plăcere.
Ana în Curtea Interioară , lângă o pagodă, unul dintre templele Oraşului Interzis. Este, probabil, Pagoda celor Zece Mii de Primăveri şi a Celor o Mie de Toamne. Ce denumiri poetice obişnuiesc chinezii!!!
 
Pietre decorative în Parcul Imperial. În toate parcurile pe care le-am vizitat am întâlnit astfel de pietre.

Spre ieşirea din Curtea Interioară. Se pare că tocmai treceam pe lângă Pavilionul Florilor de Ploaie,  principalul templu din palat. N-am văzut florile din cauza umbrelelor.
Ieşind pe poarta de Nord sau Poarta Geniului Marţial



 Canalul cu apă şi zidul ce înconjoară Oraşul Interzis. Cu pământul rezultat din săprea canalului s-a construit o colină, pe care se află un parc şi o pagodă, care se vede, peste capetele vizitatorilor, în poza următoare.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu